Hărnicia și dărnicia

Oricine muncește
Câștigă cât de cât
Și poate da cu împrumut
Din al lui avut.

Poate da și de pomană
La o văduvă sărmană,
Sau la copii orfani
Rămași fără bani.

Omul poate să împartă
Să dea cu bucurie
Dacă vrea ca a lui soartă
Să fie bună-n veșnicie.

Omul care este harnic
Nu 'ntotdeauna este darnic,
Și nu e omenos
Fără de Hristos.

Hărnicia se plătește
Aceluia ce muncește,
Dar și din câștigul oferit
Unui frate oropsit

Nu rămâne nerăsplătit
Celui ce cu bucurie a dăruit.
Că nu uită Dumnezeu,
Știe c-ai lucrat din greu

Și ai pus deoparte
Aducând o parte
Din al tău avut
După cât ai vrut.

Cel ce dă fără s-aștepte
Ceva măcar în schimb,
Lucrează pe-ndelete
Pentru un câștig

Ce îl va avea cu siguranță
Fără umbră de speranță
Când răsplata s-ampărți
Acolo sus în veșnicii.

Când milă îți faci de sărmani
Dăruind din ai tăi bani
Răsplătit vei fi de sus
De Domnul Isus.

Hărnicia și dărnicia
Merg mână în mână,
Dar lenevia și sărăcia
N-o vrei ca stăpână.

Că cine muncește
Se îmbogățește,
Dar cel ce lenevește
Categoric, sărăcește.

Dacă și sus vrei bogății,
Din ce ai, nu te zgârci,
Dărnicia ta să fie
Bogată pentru veșnicie.

Căci dacă te zgârcești,
O să sărăcești
Și nu strângi comori
Pentru dincolo de nori.

Comori sfinte dacă vrei
Din al tău venit să iei,
Să îl dai acelor care
Au nevoie de cele necesare.

Și răsplătire o să ai
Când vei ajunge-n Rai,
Pentru tot ce-ai dăruit
Celui de soartă lovit.
Amin